Ce este Babesia
Babesia este un parazit microscopic care se localizează în globulele roşii (hematii) provocând îmbolnăvirea la multe specii de animale. Aceste protozoare se transmit de la un câine la altul prin căpuşe, determinând distrugerea rapidă a hematiilor, cunoscută ca anemie hemolitică la câine.
Există multe situaţii în care câinii sunt doar purtători şi nu prezintă simptome ale bolii, fiind vorba de o formă subclinică. În cazul organismelor tinere sau care prezintă o imunitate scăzută, boala se manifestă clinic prin febră, anemie (paloarea mucoaselor), icter, urina de culoare închisă (hemoglobinurie).
Cum se diagnostică babesioza
Există trei forme de manifestare: supraacută, acută şi cronică.
În forma supraacută, câinele prezintă apatie, lipsa poftei de mâncare şi slăbiciune accentuată. Mucoasele sunt palide şi animalele prezintă febră. Anemia de regulă este severă. Mucoasele sunt adesea galbene, datorită unei cantităţi mari de pigmenţi prezenţi în piele. Acest lucru se întâmplă când numărul hematiilor distruse depăşeşte capacitatea ficatului de a le procesa.
Pentru a stabili diagnosticul de certitudine, trebuie realizat un frotiu de sânge în care se observă microscopic hematiile infestate cu Babesia canis sau Babesia gibsoni. De reţinut este faptul că diagnosticul negativ nu exclude boala, astfel încât animalele trebuie ţinute sub observaţie.
Câinii cu forme supraacute pot muri înainte ca tratamentul să îşi poată face efectul.
În forma acută a bolii, aceleaşi simptome sunt prezente, însă sunt mai puţin severe.
În forma cronică, singura manifestare este lipsa de energie. Anemia poate fi prezentă, însă nu este severă.
Examinarea sângelui la aceste animale poate să nu evidenţieze paraziţii. În frotiul de sânge provenit de la animalele infestate se pot observa un număr mare de eritrocite imature (anemie regenerativă), întrucât măduva le trimite în circulaţie pentru a suplini hematiile distruse în cursul evoluţiei bolii. Splina este de obicei mărită în volum. Foarte rar animalele prezintă icter. În general, proprietarii se plâng că animalul nu mai este atât de vioi ca înainte, aceasta fiind adesea singura precizare. Febra este intermitentă şi valorile nu sunt mari. Funcţia renală şi hepatică este frecvent afectată, acest lucru putând fi evidenţiat prin creşterea valorilor transaminazelor, precum şi a ureei şi creatininei.
Care este terapia în cazul diagnosticării Babesiozei
În cazul unei anemii severe este necesară transfuzia de sânge. La câinii netrataţi, stimularea cronică a sistemului imun, asociată cu infecţia persistentă poate determina inflamaţie renală cronică (glomerulonefrită), insuficienţă hepatică şi vasculită.
Boala se tratează folosind medicaţia anti-babesioză (Imiziol, Berenil), fluidoterapie, tonice generale. Tratamentul cu medicaţia anti-babesioză este destul de toxic, astfel încât este necesară o confirmare a diagnosticului, precum şi tratament de susţinere a funcţiei marilor organe.
Prevenţia Babesiozei
Secretul pentru profilaxia babesiozei este un foarte riguros control al căpuşelor.
Pentru aceasta, vă recomandăm o foarte riguroasă deparazitare externă a câinelui dumneavoastră folosind produse cum sunt Advantix (Imidacloprid), Frontline (Fipronil), precum şi aplicarea unor zgărzi impregnate cu substanţe anti-parazitare, cum ar fi Kiltix (propoxur, flumetrin), Bolfo (propoxur). Deparazitarea externă trebuie realizată lunar, în special în lunile de primăvară şi vară, când pericolul infestării cu căpuşe este foarte mare. Există situaţii în care căpuşele dobândesc aşa-numita rezistenţă la substanţele antiparazitare, astfel încât acestea trebuie înlocuite.
Vă recomandăm de asemenea folosirea insecticidelor în grădină pentru a controla invazia acestor paraziţi.
NU UITAŢI! PROFILAXIA ESTE ÎNTOTDEAUNA MAI UŞOARĂ DECÂT TRATAMENTUL! DECI NU NEGLIJAŢI DEPARAZITAREA EXTERNĂ A CÂINELUI DUMNEAVOASTRĂ, MAI ALES ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ.
